Următorul!

Promisiuni deşarte, cuvinte mari aruncate în vânt. Aşteptările mele? Micuţe. Credibilitatea lui? Destulă. Mi-ar fi dat tot din prima secundă. Nu l-aş fi crezut. Şi de ce am făcut-o?
El, muzician. Eu, o visătoare. Eram amândoi la fel de copii în gândire şi în gesturi şi totuşi el, un copil ca mine a vrut să îmi arate că îmi poate da ce merit: tot. Meritam? Sigur că nu, dar îmi plăcea ideea.
S-a terminat scurt. A plecat ca orice lucru nemeritat. Eu dau pagina.
Ăsta a fost muzicianul meu cu vise. Ok, nu regret. Următorul!