M-am întors acasă, pe celălalt blog. Am făcut bine? Am făcut rău? Nu ştiu. Aştept să mă lovească consecinţele alegerii pe care am făcut-o. M-am obişnuit. Sunt pasivă la tot ce mă înconjoară. Mă uit cu ochii goi în jur. Totul s-a stins, s-a şters.
A fost bine, a fost rău, acum nu mai e nimic. Sunt aici de dragul de-a fi. Dacă aş pleca, cui i-ar păsa? Cui îi va fi dor de mine şi de rândurile astea fără început şi sfârşit? Nu vin de nicăieri şi nu plec niciunde. Stau şi merg. M-am plictisit de atâta fugă de nimic spre mai mult nimic.
Oricum, m-am obosit destul de tare să încep blogul ăsta. Nu îl las să moară. M-am chinuit prea mult la el ca să plec şi să îl las aşa sau să îl închid. Nu pot, nu vreau!
Am un loc al meu, unul pe care să-l numesc acasă. E timpul să-mi construiesc şi un refugiu.
Bine ai revenit :*
RăspundețiȘtergere